| 1.
|
ÎNFUMUR'A, înfumurez, vb. I. Refl. A se comporta cu îngâmfare, a-si da aere, a se îngâmfa, a se infatua. - În + fumuri (pl. lui fum).
Sursă
: DEX'98
(16999)
- valeriu |
| |
| 2.
|
ÎNFUMUR'A vb. v. îngâmfa. Sursă
: Sinonime
( 189527)
- siveco |
| |
| 3.
|
înfumur'a vb., ind. prez. 1 sg. înfumur'ez, 3 sg. si pl. înfumure'ază
Sursă
: DOR
(255645)
- siveco |
| |
| 4.
|
A SE ÎNFUMUR//'A mă ~'ez intranz. 1) A deveni (foarte) fudul; a se îngâmfa; a se împăuna. 2) A-si da importanţă deosebită; a se umfla în pene; a se semeţi; a se îngâmfa; a se împăuna. /în + fumuri
Sursă
: NODEX
(340179)
- siveco |
| |
|
|